Cateva poze pe care le-am regasit pe cd-uri, laptop, etc.

Se intampla de ceva vreme, mai exact de cand am si eu insfarsit laptopul meu si stiu ca nu ma expediaza nimeni din fata lui, sa imi petrec serile intrand pe net, citind cate o stire din cancan, click, etc etc sa mai postez pe blugul nostru… si uite asa am dat peste cateva poze care-mi plac:

De ce nu ma mir?

“Un politist din Timisoara a simtit pe propria piele cum e sa i se surpe pamantul de sub picioare” cam asa au inceput stirile locale ProTv in seara asta. Politistul mergea regulamentar si dintr-o data s-a surpat drumul, iar partea din fata a masinii a intrat intr-o “groapa” care a aparut in urma surparii. Ar trebui sa ma mir? Avand in vedere ca strabat intreg orasul in fiecare zi, ca circul dintr-un capat in altul al orasului, deja m-am obisnuit cu fiecare gropita in parte, cu fiecare crater in parte, cu gurile de canalizare descoperite… e ceva normal. In urma cu vreo 2 ani s-a lucrat la linea lui 9, am fost fericita ca insfarsit pot trece din Buziasului pana in Dambovita pe un drum fara gropi, fara canalizari fara capac, toata fericirea a durat pana acum 3 sapatamani, cand fara nici un motiv, linea lui 9 “a intrat  in constructii”. Au fost taiate bucati din asfalt, ici colo, apoi si-au dat ei seama ca nu e bine ici colo si au taiat o bucata care face legatura intre ici si colo… apoi au asfaltat cu denivelari, au trasat din nou liniile, trecerile de pietoni… Ma intreb de ce nu repara  ruta Punctele Cardinale-Lipovei-Dumbravita, sau de ce podul din Sagului e in acelasi stadiu de mai bine de un an?  Sau… cum de au acoperit gropile din Mehala, sa nu mai zic de strada Stefan Cel Mare (Buziasului)…dar nu sunt fonduri si nu le putem da oamenilor in cap ca ne distrugem masinile pe drumurile astea, nu ne putem plange cand dam bani la service auto, nu ne putem plange ca nu avem centura iar toate tirurile trec in curand prin centrul orasului nu ne putem plange deloc pentru ca “TIMISOARA E UN ORAS DE 5 *****”  “TIMISOARA, ORASUL FLORILOR” …

Au trecut zilele de depresie :)

In urma cu cateva zile, aproximativ doua saptamani am avut o stare cam aiurea… suparata, deprimata, ingandurata, inchisa in mine.

E, acum sunt fericita, nu ca nu as fi fost pana acum. Poate  am  fost asa si din cauza ca ma gandeam la inceputul scolii, la faptul ca in copilarie inceputul scolii aducea vreme urata, ploioasa. La inceput, in prima zi de scoala m-am ratacit, nu am stiut sa mai ajung la “doamna” (invataroare) si am intrat in alta clasa, asa ca am inceput scoala cu stangul, dar asta nu m-a impiedicat sa reiau mersul cu dreptul. Apoi au trecut primii patru ani si in clasa a5-a “doamna” nu mai era… era diriga, chiar super faina as putea zice, dar din pacate intr-a 6-a a venit alta diriga, care a fost si ea faina in felul ei.  Au mai trecut inca 4 ani si m-am trezit la liceu. Aici am cunoscut-o pe a3-a diriga, care nu era tocmai faina, sau poate a fost in primele zile de liceu. Acum am ajuns la facultate, defapt acum 3 ani, si am dat de Narcis, vestitul Narcis, decanul de an, tot un fel de diriginte, depre care va pot zice ca inca din primul an mi-am format o parere despre el, una destul de buna. E un om bun, sufletist si intelegator, dar vorbeste mult, uneori degeaba, repeta o idee de 10 ori, dar spusa cu alte cuvinte. Omul asta e facut cu tiiiiimp… oooo, daca i-ar permite timpul tau ar sta o zi intreaga sa-ti vorbeasca… dar e fain ca “diriginte”. E, acum sa revin la depresia asta care apare odata cu inceperea unui nou an scolar. Dintr-o data mi se reduc orele de somn, nu mai am atata timp liber sa stau cu puiu, sa iesim, nu ma mai vad asa des cu fetele (Flori, Cristina, Lolo, varamea Vera… etc), nu mai e vreme frumoasa, nu mai pot merge la strand sa ma bata soarele cat e ziua de lunga pentru ca pe urma sa fiu incantata culoarea ce mi-a provocat-o el, soarele , pentru ca imi amintesc ce fain a fost la mare cu puiu, doar noi doi amandoi si marea, fara ca cineva sa ne bata la cap, fara sa ne sune telefoanele prea mult… Dar acum mi-am revenit, am intrat in ritm si ca de fiecare data ma gandesc ca astia sunt pasii pe care trebuie sa-i fac. Inceputul scolii, venirea toamnei, nu-mi ia nimic din ceea ce am. Puiu e tot langa mine la orice ora din zi si din noapte, fetele sunt tot aici, un telefon rezolva intalnirile cu ele, soarele e tot pe cer in fiecare zi chiar daca nu mai are aceeasi putere si chiar daca uneori il acopera norii care pana la urma isi fac si ei datoria, orele de somn s-au redus dar tot exista… in concluzie, am tot ce e important in jurul meu pentru a fi fericita

deliush4reshad

Pentru a nu exista vreo confuzie:

Deliush scrie doar bold’uit + italic

Reshad scrie doar normal + diacritice uneori cînd are răbdare

4 = for = pentru

Sunt fericit!

…că trăiesc şi sunt sănătos, că nu mă mai grăbesc şi că nervii au trecut, mai apar din cînd în cînd pe neaşteptate dar sunt pregătit de orice… că am lîngă mine pe cineva care mă iubeşte şi mă susţine indiferent de situaţie sau împrejurimi… că există un viitor şi nu mă interesează decît cea mai apropiată clipă, cea care urmează după asta din prezent… că am reuşit la restanţe şi mai este puţin pînă ajung la punctul final din facultate… că mi’am achiziţionat o undiţă de spinning şi trag o fugă pe Bega sau Timiş cînd mă rupe capul şi mă relaxez chiar dacă plouă sau e Soare, chiar dacă peştele trage sau nu… că am obţinut un slot la games1.csarena.ro şi cînd serverul e plin eu tot am loc la joacă… că suntem doi şi mergem unde vrem, cînd vrem, dacă vrem… că Franţi a dat de o femeie care l’a sucit puţin şi e  schimbat în bine, alt dialog şi atitudine… că Poli Timişoara a obţinut un rezultat mare pe Amsterdam Arena şi că e linişte momentan la club… că am pariat foarte puţin spre deloc în ultima lună… că Atmosphere cîntă White Noise şi Slug are dreptate… că televizorul nu mă poate ţine în faţa lui mai mult de 4-5 ore pe săptămînă… că viaţa e frumoasă dacă purtăm doza de optimism cu noi atunci cînd dăm peste dificultăţi… că la aproape 23 de ani fac ce vreau şi nu ce mi se spune… că ştiu care îmi sunt limitele şi cît de uşor ajunge omul de la 100 la 0 (zero)… că trăiesc, văd, aud, miros, simt, ma joc, zîmbesc, rîd, cînt… că nu’mi lipseşte nimic şi că am încredere în mine fără aspiraţii profesionale deosebite…  Sunt fericit!

Hai sa ne afisam… cat mai modern

Poate ma veti crede demodata, dar incep sa realizez ca lumea asta moderna nu este pe placul meu. Totul este intors pe dos, totul se schimba de la o clipa la alta  iar fiecare chestie penibila este scuzata prin “e modern!”.

De ce nu suport modernul? Pentru ca in viziunea femeilor, acesta (modernul) are un singur scop, de a fi “pitzi” sau “coca”. Stau uneori ore intregi cu prietena mea Florina in mall, la un suc si analizam persoanele care trec prin fata noastra. Nu poti vedea nimic altceva decat fete cu decolteuri cat mai mari, arse de atata solar, pe tocuri de 15-20 cm, buzele injectate cu botox (substanta foarte toxica care este folosita la prepararea conservelor, stiu din sursele chirurgiei plastice), fustele cat se poate de scurte iar machiajul unul exagerat. Daca te duci pe strada, le vezi asezate comod in tot felul de masini, indiferent ca acestea sunt cumparate cum numai cei ce le conduc stiu cum, sau le vezi in masinute decapotabile, cu podoaba capilara in vant indiferent de starea vremii, sau… cu ochelari de soare pe ochi, la o trecere de pietoni seara la ora 23, asa cum am vazut eu doua pitzi aseara. In randul barbatilor, al caror scop in viata este trasul la manivela si o masina cat mai tare ca sa aiba cu ce se fali, gasesti numai din aceea unsi cu toate uleiurile si alifiile ca sa le straluceasca pielea cat mai bine in lumina becurilor din mall, numai tricouri in culorile curcubeului care sunt atat de stramte pe ei incat s-ar putea sa plezneasca, si nu mai are rost sa ne intrebam de ce asa stramte, ca sa-si etaleze muschii, ca nu degeaba au tras la manivela… Totusi, ma intreb adesea, atat eu, Resko, Florina, Cristina, cat si probabil unii dintre voi, oare ce se va intampla cu acesti oameni cand vor fi nevoiti sa deschida gura? Poate ar fi totusi mai bine sa nu o faca, nu suntem chiar curiosi sa vedem cata cavitate bucala afiseaza.

“In Romania se promoveaza prostia”

Se intampla destul de des sa urmaresc tot felul de emisiuni la tv  despre “vedetele noastre”, sa citesc tot felul de reviste cu si despre “vedete”, scandaluri, moda, gesturi, figuri, si chestii “trendi cul draga“.

In urma cu cateva seri eram la Resko si ma uitam pe ProTv… emisiunea “Serviti va rog”. Mi se pare foarte bun scopul emisiunii. 4 vedete sunt “angajatele” unei pensiuni de munte, ele trebuie sa faca toata munca din jurul pensiunii, mancare, curatenie, sa mulga vacile, sa faca curatenie la porci, oi, capre, toate acestea pentru familia nevoiasa pentru care se lupta ca aceasta sa poata pleca intr-un concediu la mare sau la munte. Pana aici toate bune si frumoase. Dar ce se intampla cand apare o “vedeta” precum Andreea Tonciu, stiti voi, fata aceea bruneta, cu nasul mare, cu un caracter si vocabular de mahalageoaica, cu figuri pentru ca ea a fost iubita a 3 fotbalisti cunoscuti dintre care doar unul am retinut, Daminuta, si nu pentru ca ar fi el mare fotbalist, ci pentru ca Resko mi-a povestit ca tatal lui livra pizza si de multe ori ii livra si lui,  eu tin minte adevaratii fotbalisti, fara impresii si figuri draga, precum Gigel Bucur, fratii Caramian (nu Caraiman), si multi altii care nu-mi sunt la fel de simpatici ca acestia. Dar sa revenim la emisiune, unde pe langa aceasta Andreea Tonciu apare si Marinela Nitu, stiti voi, acea “cantareata cunoscuta in toata America”, cu un accent aparte,  cu buzele acelea voluminoase, cu parul lung si parca ars, cu ticul pe care il are… Luceafarul minerului Miron Cosma… vi-ati amintit cu siguranta. Ei bine, uitandu-ma la emisiune, am ramas uimita de faptul ca aceasta Marinela Nitu nu a facut in viata ei o salata, nu a stiut sa taie ardeii, castravetii, morcovii si rosiile pentru o salata iar pe langa toate astea “a ars si supa”…, fooooarte interesant, cum sa arzi o supa? Poate arzi o prajitura, cartofii prajiti, carnea, dar supa? In fine, daca ea spune, trebuie sa o credem pe cuvant. Despre domnisoara Tonciu va pot spune ca e o prostie rara. Inteleg ca poate nu toti au avut norocul meu sa aiba bunici la sat, sa poata face diferenta intre ied, vitel, porc, gaina si curcan. Poate nu toti au avut norocul sa vada ca laptele pe care-l bem, pe care-l cumpara aceasta domnisoara din magazine, vine de la VACA, nu de la scroafe sau alte animale patrupede, iar printre aceste persoane care nu au avut acest noroc al meu se afla si Tonciu, Andreea Tonciu. Dar cu ce o fi sarmana fata vinovata ca nu si-a petrecut vacantele in mijlocul satului… aici poate poate o intelegem, insa pentru fitele ei de vedeta “trendi cul” nu are nici o scuza. Poate asa a fost invatata de parinti, sa fie mofturoasa, sa vorbeasca urat cu cei care nu se coboara la nivelul ei, cu cei care nu au nume de fotbalisti, sau macar alura… ca nu degeaba a dat-o afara Bahmuteanca din emisiune in direct, ca nu degeaba toata lumea face misto de ea… ca nu degeaba Resko se enerveaza de fiecare data cand ma uit la asemenea emisiuni, de pe urma carora nu am de invatat nimic, ca nu degeaba bine a spus el ca “IN ROMANIA SE PROMOVEAZA PROSTIA!”, ca nu degeaba ma uit eu la astfel de emisiuni si ma minunez de prostia unora care se cred inteligenti si importanti…

Un pic de Pepsi

  De mai bine de 1 ora si jumatate stau in fata TV-ului si butonez telecomanda… As iesi afara pe balcon la “o duda”, nu am mai fumat de la ora 19:45 (aproximativ 5 ore)… stiu ca merge acum bine o tigara, pe aerul asta rece, dar cel mai bine merge cu un Pepsi RECE CU GHEATA.

    Am fost intrebata in urma cu 2 ani de catre Ionut, un baiat care lucreaza la barul verisorilor mei, de ce “RECE CU GHEATA? E clar ca daca e cu gheata e si rece.”, dar nu, nu i-am dat dreptate.  RECE CU GHEATA deoarece dupa parerea mea, indiferent de anotimt, temperatura, indiferent daca ploua, ninge sau soarele e in toata splendoarea pe cer, un suc este mult mai bun rece. 

   Asadar, Pepsi-ul pentru mine este mult mai bun cand este rece, gata scos din frigider si este turnat peste cateva (multe) cuburi de gheata. Si daca tot a venit vorba de Pepsi, voi pune cateva poze, printre care si  cu noua sticla Pepsi (2009), care cu siguranta la noi nu va ajunge prea curand, la fel ca multe alte lucruri… DE CE?  “Pentru ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!”

Tasha si Rex

  Zilele trecute am pierdut timpul pe acasa, ieseam la 6-7 si ma intorceam la 11, cel tarziu 12. Nu stiu nici eu cu precizie motivul, poate din cauza ca nu am fost in apele mele… Plictisindu-ma in pat, in fata tv-ului, plictisindu-ma de net, de tot ceea ce poate insemna casa, acasa, am iesit la plimbare cu Tasha si Rex.

  Atat pentru mine, dar mai ales pentru ei a fost un moment de bucurie, de eliberare, de dragalasenie si atentie. Pot sa spun ca a trecut destul de mult timp de cand nu am mai iesit cu ei, am lasat plimbarea  “pe mana” tatalui meu, iar dupa atata vreme, era normal sa ma astept la reactiile lor de a sari pe mine, de a scoate sunete ciudate in semn de bucurie, dar mai ales reactia de gelozie a lui Rex in momentul in care ii dadeam mai multa atentie Tashei. 

Puteti vedea cateva poze cu ei.

 

Perla… el

IUBIREA…

    E ca si cum ai fi prins intr-un vartej, care te soarbe cu totul, care te inghite, te sufoca, te epuizeaza, dar care in acelasi timp iti da cea mai placuta stare de libertate din lume. Ai simtit vreodata ca iti vine sa topai de fericire, ca lumea in jurul tau e atat de frumoasa, ca ai vrea sa pupi toti oamenii care iti ies in cale? Inmulteste cu 10, cu 100, cu 1000. Asta simt eu acum!

   M-am lasat absorbita de vartej, si nu mi-a fost frica, la capatul lui ma astepta ceva… cineva. Vreau sa fac ce VREAU, NU vreau sa fac ce TREBUIE, ce spun altii, si acum vreau sa IUBESC.

  M-am uitat in jurul meu mult timp, mi-am dorit, am cautat dar nu asa cum poate au cautat altii, am cautat bine pentru ca perlele nu zac pe toate drumurile, am sapat adanc si m-am lasat inghitita de vartej pana am ajuns la fundul oceanului, acolo se afla scoica cu perla mea.

    Destinul meu nu e aici, e in alta lume, in alta viata. Iubirea mea e un vis. Dar daca pot, macar odata pe zi si in toate noptile mele, sa ma dedic cu totul ei, perlei, atunci sunt multumita. Atata timp cat exista in viata mea, in orice forma ar fi, sunt cea mai fericita fiinta de pe pamant.

     Am in viata aceasta PERLA careia ma daruiesc total, fara sa ma gandesc daca ar putea exista consecinte, fara sa privesc in jurul meu, fara sa aud, sa ascult vorbele celor care vor sa mi-o ia, si da, sunt fericita si pot sa strig in gura mare ca IUBESC, ca sunt iubita, ca ma trezesc zambind, ca astept cu nerabdare acea clipa care o gasim impreuna in fiecare zi pentru a ne saruta… ca adorm linistita in fiecare noapte stiind  ca atunci cand ma voi trezi vei fi din noi aici, ca m-am lasat inghitita de acel vartej si te-am gasit… te am, esti al meu.