De dimineaţă

Uitându’mă la un film, am adormit undeva între orele 1-2. După o oră de somn mă trezesc nervos, era prea cald, am aruncat şosetele din picioare (rar adorm cu şosete dar când e rece sunt bune şi ele), adorm, după aproximativ o oră ma trezesc descoperit, era frig şi eram tot transpirat, în jurul orei 5 sar în sus speriat, am visat urât, pun mâna pe telefon şi adorm cu el în mână. La 6:50 deschid ochii, arunc o privire în jur, merg la dubluve’ce şi vreo 20 de minute am încercat să adorm din nou, nici o şansă. Mă aşez la calculator, aprind o ţigară, scot fum, beau citro, citesc o ştire şi s’a luminat afară. Ce să fac? Nu aveam idei, ştiam că telefonul trebuie să sune la ora 11:00 şi să mă trimită la pescuit, ce fac până la ora aia?

Am observat că avea să fie o zi însorită cu temeperaturi ridicate pentru perioada asta a anului (mijlocul lunii Noiembrie), aşa că nu m’am îmbrăcat de iarnă şi am plecat la Rompetrol la o Lavazza lungă cu lapte. Răsfoind ziarele dau peste “Fifa spune da prostituţiei” care mi’a atras atenţia şi pe zi ce trece se adevereşte tot mai mult că nu mai este un sport fotbalul, e pur business. În fine, trec peste şi plec la Billa să fac cumpărături, îl sun pe Alex să’l întreb dacă merge cu noi la pescuit, nu poate pentru că aşteaptă nişte telefoane, după câteva păreri îl întreb ce să cumpăr de mâncare, apoi îl invit să facem împreună achiziţia. Până să vină la locul cu pricina am dat o fugă la magazinul de pescuit, m’am holbat la voblere, rotative, twistere şi am ales câte ceva de acolo.

Gata cumpărăturile, era abia ora 10 şi totul pregătit pentru întreaga zi. Acasă, înainte de toate, pe balcon, aceeaşi Lavazza dar de data asta la ibric, bună! “Sunt meciuri azi?” sunt. Aruncăm o privire peste ofertă, ne îmbârligăm în nişte sisteme şi plec să stonez biletele. Mă întâlnesc cu B (nu’i dau numele că poate nu’i convine) şi înaintăm spre G. Tot drumul m’am gândit la o sticlă de apă, am trecut pe lângă 10 magazine şi nu ne’am oprit la nici unul, aproape de ieşirea din oraş am început să racolăm lumea şi să întrebăm bătrânele dacă un magazin este prin zonă. Ne’a trimis o babă pe o stradă, am dat de un nene ce ne’a trimis pe altă stradă, baba ne’a minţit involuntar cred eu.

O zi de Noiembrie

În jurul orei 16 sună telefonul, Peşte! Urmează un dialog scurt şi concret:

-Ce faci?

-Bine, am chef de o cafea!

-Eu sunt la Pinter instalez Xp-ul.

-Şi apoi mergem la o cafea? Unde?

-Prin oraş, te sun eu când plecăm de aici.

La Mulţi Ani

Astăzi se împlinesc 2 ani de când ne’am cunoscut, 2 ani în care zi de zi am fost unul lângă celălalt, nedespărţiţi, împreună şi la bine şi la mai puţin bine, pentru că răul nu l-am întâlnit decât pe alocuri şi am reuşit să fim fericiţi şi am realizat de cele mai multe ori tot ce ne-am propus şi o vom face în continuare indiferent de situaţie, pentru că amândoi am ajuns la o singură concluzie: Punem dragostea noastră mai presus de orice!

Prima noastră poză împreuna:

Hai să scriu ceva…

…orice, nimic, personal, ficţiune, baubau? A câştigat Poli Timişoara cu scorul de doar 6-0 împotriva celor de la Ceahlaul Piarta Neamţ . Deliush are blog, sper să nu creadă că o “înţep” că îi spun asta sau că am ceva împotrivă, dimpotrivă, o invit sa răspundă cu ceva orice, nimic, personal, ficţiune, baubau dacă vrea. Astăzi pariurile nu au fost aşa cum ar fi trebuit să se fi petrecut… Au au ce propoziţie, nici nu ştiu dacă e corect gramatical ce am scris dar ce mai contează, backspace’u la mine funcţionează rar spre deloc de aceea vin cuvinte, pleacă spre degete nu dejte, se apasă butoane şi apare pe pagină. Acum seara intru în e-mail şi văd că au sosit facturile de la WizzAir, trebuiesc scoase la imprimantă şi păstrate într’un seif păzit, de paznici nu de badiguarzi, de ce? Pentru că nici seiful şi nici facturile nu sunt deloc body şi nici soul! Biletele de avion ne vor duce pe amândoi la Dortmund în decembrie şi ne vor întoarce prin ianuarie. Să mai scriu ceva? Da.  Ascult Brother Ali – Rain Water şi dacă vreodată în viaţă citeşti articolul ăsta, oricine ai fi, să asculţi şi piesa că e piesă dintr’aia muzicală nu piesă de’a lui Chriss Blaziny, el are “piesele” lui. Brother Ali ăsta artistul e un om bun, combină foarte bine blues & jazz & hip-hop şi muzica lui e una foarte plăcută urechilor. Până una alta cealaltă să fim sănătoşi, toţi.

Cartea mintii…

Sunt inconjurata de mii de ganduri, imi vin in minte mii de imagini si aud mii de cuvinte, simt mii de atingeri , mii si mii de zambete pe care le-am vazut in tot acest timp, pe care as vrea sa le scriu pe foile mintii mele, sa inchid ochii iar ele sa fie afisate pe peretii viselor. Sa ramana acolo, sa treaca peste ele ploile, fulgerele si tunetele certurilor care vor fi intre noi, soarele sa le schimbe culoarea atunci cand noi zambim de fericire, sa scriu sute de cuvinte in cartea mintii mele ca sa explic fiecare traire alaturi de tine, sa scriu cum  ma rup de lume, ma invalui in ceva ce nici eu nu stiu cu precizie ce este, dar e altceva. Ma intelegi mereu, nu ai loc de “buna ziua”, ma iei in brate, ma saruti ori ma pupi parinteste pe frunte, asta face totul ca eu sa inteleg ca e bine, ca esti aici oriunde ai fi, ca sti sa ma asculti, sti sa imi vorbesti,  plangi si razi cu mine, ca asa am fost mereu, noi doi, ca aceeasi vom ramane…ca pot asterne in fiecare seara cuvinte pe foile care vor fi udate de ploaie dar uscate de soare, fara ca vreun cuvant sa fie sters…

Cateva poze pe care le-am regasit pe cd-uri, laptop, etc.

Se intampla de ceva vreme, mai exact de cand am si eu insfarsit laptopul meu si stiu ca nu ma expediaza nimeni din fata lui, sa imi petrec serile intrand pe net, citind cate o stire din cancan, click, etc etc sa mai postez pe blugul nostru… si uite asa am dat peste cateva poze care-mi plac:

De ce nu ma mir?

“Un politist din Timisoara a simtit pe propria piele cum e sa i se surpe pamantul de sub picioare” cam asa au inceput stirile locale ProTv in seara asta. Politistul mergea regulamentar si dintr-o data s-a surpat drumul, iar partea din fata a masinii a intrat intr-o “groapa” care a aparut in urma surparii. Ar trebui sa ma mir? Avand in vedere ca strabat intreg orasul in fiecare zi, ca circul dintr-un capat in altul al orasului, deja m-am obisnuit cu fiecare gropita in parte, cu fiecare crater in parte, cu gurile de canalizare descoperite… e ceva normal. In urma cu vreo 2 ani s-a lucrat la linea lui 9, am fost fericita ca insfarsit pot trece din Buziasului pana in Dambovita pe un drum fara gropi, fara canalizari fara capac, toata fericirea a durat pana acum 3 sapatamani, cand fara nici un motiv, linea lui 9 “a intrat  in constructii”. Au fost taiate bucati din asfalt, ici colo, apoi si-au dat ei seama ca nu e bine ici colo si au taiat o bucata care face legatura intre ici si colo… apoi au asfaltat cu denivelari, au trasat din nou liniile, trecerile de pietoni… Ma intreb de ce nu repara  ruta Punctele Cardinale-Lipovei-Dumbravita, sau de ce podul din Sagului e in acelasi stadiu de mai bine de un an?  Sau… cum de au acoperit gropile din Mehala, sa nu mai zic de strada Stefan Cel Mare (Buziasului)…dar nu sunt fonduri si nu le putem da oamenilor in cap ca ne distrugem masinile pe drumurile astea, nu ne putem plange cand dam bani la service auto, nu ne putem plange ca nu avem centura iar toate tirurile trec in curand prin centrul orasului nu ne putem plange deloc pentru ca “TIMISOARA E UN ORAS DE 5 *****”  “TIMISOARA, ORASUL FLORILOR” …

Au trecut zilele de depresie :)

In urma cu cateva zile, aproximativ doua saptamani am avut o stare cam aiurea… suparata, deprimata, ingandurata, inchisa in mine.

E, acum sunt fericita, nu ca nu as fi fost pana acum. Poate  am  fost asa si din cauza ca ma gandeam la inceputul scolii, la faptul ca in copilarie inceputul scolii aducea vreme urata, ploioasa. La inceput, in prima zi de scoala m-am ratacit, nu am stiut sa mai ajung la “doamna” (invataroare) si am intrat in alta clasa, asa ca am inceput scoala cu stangul, dar asta nu m-a impiedicat sa reiau mersul cu dreptul. Apoi au trecut primii patru ani si in clasa a5-a “doamna” nu mai era… era diriga, chiar super faina as putea zice, dar din pacate intr-a 6-a a venit alta diriga, care a fost si ea faina in felul ei.  Au mai trecut inca 4 ani si m-am trezit la liceu. Aici am cunoscut-o pe a3-a diriga, care nu era tocmai faina, sau poate a fost in primele zile de liceu. Acum am ajuns la facultate, defapt acum 3 ani, si am dat de Narcis, vestitul Narcis, decanul de an, tot un fel de diriginte, depre care va pot zice ca inca din primul an mi-am format o parere despre el, una destul de buna. E un om bun, sufletist si intelegator, dar vorbeste mult, uneori degeaba, repeta o idee de 10 ori, dar spusa cu alte cuvinte. Omul asta e facut cu tiiiiimp… oooo, daca i-ar permite timpul tau ar sta o zi intreaga sa-ti vorbeasca… dar e fain ca “diriginte”. E, acum sa revin la depresia asta care apare odata cu inceperea unui nou an scolar. Dintr-o data mi se reduc orele de somn, nu mai am atata timp liber sa stau cu puiu, sa iesim, nu ma mai vad asa des cu fetele (Flori, Cristina, Lolo, varamea Vera… etc), nu mai e vreme frumoasa, nu mai pot merge la strand sa ma bata soarele cat e ziua de lunga pentru ca pe urma sa fiu incantata culoarea ce mi-a provocat-o el, soarele , pentru ca imi amintesc ce fain a fost la mare cu puiu, doar noi doi amandoi si marea, fara ca cineva sa ne bata la cap, fara sa ne sune telefoanele prea mult… Dar acum mi-am revenit, am intrat in ritm si ca de fiecare data ma gandesc ca astia sunt pasii pe care trebuie sa-i fac. Inceputul scolii, venirea toamnei, nu-mi ia nimic din ceea ce am. Puiu e tot langa mine la orice ora din zi si din noapte, fetele sunt tot aici, un telefon rezolva intalnirile cu ele, soarele e tot pe cer in fiecare zi chiar daca nu mai are aceeasi putere si chiar daca uneori il acopera norii care pana la urma isi fac si ei datoria, orele de somn s-au redus dar tot exista… in concluzie, am tot ce e important in jurul meu pentru a fi fericita

deliush4reshad

Pentru a nu exista vreo confuzie:

Deliush scrie doar bold’uit + italic

Reshad scrie doar normal + diacritice uneori cînd are răbdare

4 = for = pentru

Sunt fericit!

…că trăiesc şi sunt sănătos, că nu mă mai grăbesc şi că nervii au trecut, mai apar din cînd în cînd pe neaşteptate dar sunt pregătit de orice… că am lîngă mine pe cineva care mă iubeşte şi mă susţine indiferent de situaţie sau împrejurimi… că există un viitor şi nu mă interesează decît cea mai apropiată clipă, cea care urmează după asta din prezent… că am reuşit la restanţe şi mai este puţin pînă ajung la punctul final din facultate… că mi’am achiziţionat o undiţă de spinning şi trag o fugă pe Bega sau Timiş cînd mă rupe capul şi mă relaxez chiar dacă plouă sau e Soare, chiar dacă peştele trage sau nu… că am obţinut un slot la games1.csarena.ro şi cînd serverul e plin eu tot am loc la joacă… că suntem doi şi mergem unde vrem, cînd vrem, dacă vrem… că Franţi a dat de o femeie care l’a sucit puţin şi e  schimbat în bine, alt dialog şi atitudine… că Poli Timişoara a obţinut un rezultat mare pe Amsterdam Arena şi că e linişte momentan la club… că am pariat foarte puţin spre deloc în ultima lună… că Atmosphere cîntă White Noise şi Slug are dreptate… că televizorul nu mă poate ţine în faţa lui mai mult de 4-5 ore pe săptămînă… că viaţa e frumoasă dacă purtăm doza de optimism cu noi atunci cînd dăm peste dificultăţi… că la aproape 23 de ani fac ce vreau şi nu ce mi se spune… că ştiu care îmi sunt limitele şi cît de uşor ajunge omul de la 100 la 0 (zero)… că trăiesc, văd, aud, miros, simt, ma joc, zîmbesc, rîd, cînt… că nu’mi lipseşte nimic şi că am încredere în mine fără aspiraţii profesionale deosebite…  Sunt fericit!