După cum m’am tot lăudat în stânga şi’n dreapta, pe 19 0ctombrie 2009 am participat la cel mai bun eveniment muzical din viaţa mea, probabil acest sentiment vine şi de la faptul ca toţi iubitorii Politehnicii Timişoara s’au regăsit sub acele cântece superb realizate şi redate live! Am surprins câteva “mişcări” la concert, am ciordit câteva poze de pe NoiDinBanat.ro şi în aprox. 1 oră am realizat acest video. Sub imagini se aude piesa Noi Din Banat – Bella Ciao. Savuraţi

Am adunat în câteva minute 10 poze interesante ce transmit câte un mesaj:

Ricchi e Poveri – Sara Perche Ti Amo (2003) Live Moskow

Lyrics:

Che confusione
sara perche ti amo
e un’emozione
che cresce piano piano
stringimi forte e stammi piu vicino
se ci sto bene
sara perche ti amo.

Io canto al ritmo del dolce tuo respiro
e primavera
sara perche ti amo.
Cade una stella
ma dimmi dove siamo
che te ne frega
sara perche ti amo.

E vola vola si sa
sempre piu in alto si va
e vola vola con me
il mondo e matto perche
e se l’amore non c’e
basta una sola canzone
per far cunfusione
fuori e dentro di te.
E vola vola si va
sempre piu in alto si va …

Ma dopo tutto
che cosa c’e di strano
e una canzone
sara perche ti amo
se cade il mondo
allora ci spostiamo
se cade il mondo
sara perche ti amo.
Stringimi forte e stammi piu vicino
e cosi bello che non mi casa c’e di strano
matto per matto
almenco noi ci amiamo.

E vola vola si sa
sempre piu in alto si va …

E vola vola si va
sara perche ti amo
e vola vola con me e stammi piu vicino
e se l’amore non c’e
ma dimmi dove siamo
che confusione
sara perche ti amo.

Am pus mâna de ceva vreme pe Fifa 2010 şi sunt foarte plăcut impresionat de joc, o simulare din ce în ce mai apropiată de realitate, şuturi, dribling, pase, gesturi… Îşi merită banii, cine vrea să’l încerce poate să îl descarce de AICI dacă are cont pe filelist.ro, costă doar 140,25 RON pe shopmania.ro dar se gaseşte şi în alte părţi! Liga 1 din România nu se regăseşte nici în Fifa 2010, dar există patch’uri pe internet, se pare că Liga Profesionistă de Fotbal nu doreşte publicitate, nu semnează contracte benefice, mentalitatea comunistă a lui Mitică face ca românii să nu fie reprezentaţi în unul din cele mai căutate jocuri ale planetei decât prin Naţională… Dar aia e altă poveste.

FIFA 2010 System Requirements (Minimum): Cerinţele minime pentru a rula Fifa 2010

• CPU: 2.4 GHz single-core
• RAM: 512 MiByte (XP) or 1 GiByte (Vista)
• Graphics card: Geforce 6600 or better, Ati Radeon 9800 Pro or better, Support for Shader Model 2.0 or better, DirectX 9.0c
• VRAM: 128 MiByte
• Sound: DirectX 9.0c compatible sound device
• Input: Keyboard or Dual Analog Gamepad
• HDD: 4.4 GB or more, free disc space
• Internet: Broadband Internet connection required for Installation and online gaming

FIFA 2010 System Requirements Recommended: Cerinţele recomandate pentru a profita de toate facilităţile vizuale Fifa 2010.

• CPU: 3.2 GHz single-core or 2.4 GHz dual-core
• RAM: 1 GiByte (XP) or 2 GiByte (Vista)
• Graphics card: Geforce 7800 or better, Ati Radeon X1800 or better, Support for Shader Model 2.0 or better, DirectX 9.0c
• VRAM: 256 MiByte
• Sound: DirectX 9.0c compatible sound device
• Input: Keyboard or Dual Analog Gamepad
• HDD: 4.4 GB or more, free disc space
• Internet: Broadband Internet connection required for Installation and online gaming

Pentru cei care sunt încă obişnuiţi cu vechile taste poza asta poate ajuta:

Şi câteva screenshoturi din joc:

Astăzi se împlinesc 2 ani de când ne’am cunoscut, 2 ani în care zi de zi am fost unul lângă celălalt, nedespărţiţi, împreună şi la bine şi la mai puţin bine, pentru că răul nu l-am întâlnit decât pe alocuri şi am reuşit să fim fericiţi şi am realizat de cele mai multe ori tot ce ne-am propus şi o vom face în continuare indiferent de situaţie, pentru că amândoi am ajuns la o singură concluzie: Punem dragostea noastră mai presus de orice!

Prima noastră poză împreuna:

…orice, nimic, personal, ficţiune, baubau? A câştigat Poli Timişoara cu scorul de doar 6-0 împotriva celor de la Ceahlaul Piarta Neamţ . Deliush are blog, sper să nu creadă că o “înţep” că îi spun asta sau că am ceva împotrivă, dimpotrivă, o invit sa răspundă cu ceva orice, nimic, personal, ficţiune, baubau dacă vrea. Astăzi pariurile nu au fost aşa cum ar fi trebuit să se fi petrecut… Au au ce propoziţie, nici nu ştiu dacă e corect gramatical ce am scris dar ce mai contează, backspace’u la mine funcţionează rar spre deloc de aceea vin cuvinte, pleacă spre degete nu dejte, se apasă butoane şi apare pe pagină. Acum seara intru în e-mail şi văd că au sosit facturile de la WizzAir, trebuiesc scoase la imprimantă şi păstrate într’un seif păzit, de paznici nu de badiguarzi, de ce? Pentru că nici seiful şi nici facturile nu sunt deloc body şi nici soul! Biletele de avion ne vor duce pe amândoi la Dortmund în decembrie şi ne vor întoarce prin ianuarie. Să mai scriu ceva? Da.  Ascult Brother Ali – Rain Water şi dacă vreodată în viaţă citeşti articolul ăsta, oricine ai fi, să asculţi şi piesa că e piesă dintr’aia muzicală nu piesă de’a lui Chriss Blaziny, el are “piesele” lui. Brother Ali ăsta artistul e un om bun, combină foarte bine blues & jazz & hip-hop şi muzica lui e una foarte plăcută urechilor. Până una alta cealaltă să fim sănătoşi, toţi.

Sunt inconjurata de mii de ganduri, imi vin in minte mii de imagini si aud mii de cuvinte, simt mii de atingeri , mii si mii de zambete pe care le-am vazut in tot acest timp, pe care as vrea sa le scriu pe foile mintii mele, sa inchid ochii iar ele sa fie afisate pe peretii viselor. Sa ramana acolo, sa treaca peste ele ploile, fulgerele si tunetele certurilor care vor fi intre noi, soarele sa le schimbe culoarea atunci cand noi zambim de fericire, sa scriu sute de cuvinte in cartea mintii mele ca sa explic fiecare traire alaturi de tine, sa scriu cum  ma rup de lume, ma invalui in ceva ce nici eu nu stiu cu precizie ce este, dar e altceva. Ma intelegi mereu, nu ai loc de “buna ziua”, ma iei in brate, ma saruti ori ma pupi parinteste pe frunte, asta face totul ca eu sa inteleg ca e bine, ca esti aici oriunde ai fi, ca sti sa ma asculti, sti sa imi vorbesti,  plangi si razi cu mine, ca asa am fost mereu, noi doi, ca aceeasi vom ramane…ca pot asterne in fiecare seara cuvinte pe foile care vor fi udate de ploaie dar uscate de soare, fara ca vreun cuvant sa fie sters…

Se intampla de ceva vreme, mai exact de cand am si eu insfarsit laptopul meu si stiu ca nu ma expediaza nimeni din fata lui, sa imi petrec serile intrand pe net, citind cate o stire din cancan, click, etc etc sa mai postez pe blugul nostru… si uite asa am dat peste cateva poze care-mi plac:

“Un politist din Timisoara a simtit pe propria piele cum e sa i se surpe pamantul de sub picioare” cam asa au inceput stirile locale ProTv in seara asta. Politistul mergea regulamentar si dintr-o data s-a surpat drumul, iar partea din fata a masinii a intrat intr-o “groapa” care a aparut in urma surparii. Ar trebui sa ma mir? Avand in vedere ca strabat intreg orasul in fiecare zi, ca circul dintr-un capat in altul al orasului, deja m-am obisnuit cu fiecare gropita in parte, cu fiecare crater in parte, cu gurile de canalizare descoperite… e ceva normal. In urma cu vreo 2 ani s-a lucrat la linea lui 9, am fost fericita ca insfarsit pot trece din Buziasului pana in Dambovita pe un drum fara gropi, fara canalizari fara capac, toata fericirea a durat pana acum 3 sapatamani, cand fara nici un motiv, linea lui 9 “a intrat  in constructii”. Au fost taiate bucati din asfalt, ici colo, apoi si-au dat ei seama ca nu e bine ici colo si au taiat o bucata care face legatura intre ici si colo… apoi au asfaltat cu denivelari, au trasat din nou liniile, trecerile de pietoni… Ma intreb de ce nu repara  ruta Punctele Cardinale-Lipovei-Dumbravita, sau de ce podul din Sagului e in acelasi stadiu de mai bine de un an?  Sau… cum de au acoperit gropile din Mehala, sa nu mai zic de strada Stefan Cel Mare (Buziasului)…dar nu sunt fonduri si nu le putem da oamenilor in cap ca ne distrugem masinile pe drumurile astea, nu ne putem plange cand dam bani la service auto, nu ne putem plange ca nu avem centura iar toate tirurile trec in curand prin centrul orasului nu ne putem plange deloc pentru ca “TIMISOARA E UN ORAS DE 5 *****”  “TIMISOARA, ORASUL FLORILOR” …

In urma cu cateva zile, aproximativ doua saptamani am avut o stare cam aiurea… suparata, deprimata, ingandurata, inchisa in mine.

E, acum sunt fericita, nu ca nu as fi fost pana acum. Poate  am  fost asa si din cauza ca ma gandeam la inceputul scolii, la faptul ca in copilarie inceputul scolii aducea vreme urata, ploioasa. La inceput, in prima zi de scoala m-am ratacit, nu am stiut sa mai ajung la “doamna” (invataroare) si am intrat in alta clasa, asa ca am inceput scoala cu stangul, dar asta nu m-a impiedicat sa reiau mersul cu dreptul. Apoi au trecut primii patru ani si in clasa a5-a “doamna” nu mai era… era diriga, chiar super faina as putea zice, dar din pacate intr-a 6-a a venit alta diriga, care a fost si ea faina in felul ei.  Au mai trecut inca 4 ani si m-am trezit la liceu. Aici am cunoscut-o pe a3-a diriga, care nu era tocmai faina, sau poate a fost in primele zile de liceu. Acum am ajuns la facultate, defapt acum 3 ani, si am dat de Narcis, vestitul Narcis, decanul de an, tot un fel de diriginte, depre care va pot zice ca inca din primul an mi-am format o parere despre el, una destul de buna. E un om bun, sufletist si intelegator, dar vorbeste mult, uneori degeaba, repeta o idee de 10 ori, dar spusa cu alte cuvinte. Omul asta e facut cu tiiiiimp… oooo, daca i-ar permite timpul tau ar sta o zi intreaga sa-ti vorbeasca… dar e fain ca “diriginte”. E, acum sa revin la depresia asta care apare odata cu inceperea unui nou an scolar. Dintr-o data mi se reduc orele de somn, nu mai am atata timp liber sa stau cu puiu, sa iesim, nu ma mai vad asa des cu fetele (Flori, Cristina, Lolo, varamea Vera… etc), nu mai e vreme frumoasa, nu mai pot merge la strand sa ma bata soarele cat e ziua de lunga pentru ca pe urma sa fiu incantata culoarea ce mi-a provocat-o el, soarele , pentru ca imi amintesc ce fain a fost la mare cu puiu, doar noi doi amandoi si marea, fara ca cineva sa ne bata la cap, fara sa ne sune telefoanele prea mult… Dar acum mi-am revenit, am intrat in ritm si ca de fiecare data ma gandesc ca astia sunt pasii pe care trebuie sa-i fac. Inceputul scolii, venirea toamnei, nu-mi ia nimic din ceea ce am. Puiu e tot langa mine la orice ora din zi si din noapte, fetele sunt tot aici, un telefon rezolva intalnirile cu ele, soarele e tot pe cer in fiecare zi chiar daca nu mai are aceeasi putere si chiar daca uneori il acopera norii care pana la urma isi fac si ei datoria, orele de somn s-au redus dar tot exista… in concluzie, am tot ce e important in jurul meu pentru a fi fericita